Descriere geografică

Altitudinea medie este de 650 m, iar altitudinea maximă a zonei locuibile este de aproximativ 350 de metri ( satul Obârşa)

Relieful comunei Tomeşti este predominant deluros, cu două zone distincte:
– în jumătatea nordică predomină dealurile piemontane de eroziune şi munceii (Dealul Hălmagiului şi vârfurile Tarniţa, Prislop, Comenzii şi Niculescului – cu altitudini ce depăşesc 800 de metri)
– în jumătatea sudică sunt evidente formele specifice depresiunii, cu lunci pe lângă cursuri de apă şi porţiuni de şes ce alternează cu zone colinare.

Solurile

Pe teritoriul comunei sunt soluri argilo-iluviale în lunca Crişului Alb, a pârâurilor şi văilor, precum şi soluri brun-roşcate, brun de pădure, brun podzolic în zonele deluroase. Solurile din zonă au un grad de fertilitate mai scăzut, ele încadrându-se în categoriile IV şi V.

 Rețeaua hidrografică

Întreaga reţea hidrografică a comunei are drept emisar râul Crişul Alb.

Cursuri de apă mai importante:

Pârâul Obîrșa

Pârâul Obârşa – izvorăşte de la poalele Muntelui Găina, drenează o mare parte din reţeaua de ape curgătoare de pe teritoriul comunei, străbate şase din satele comunei, situate pe luncile dintre dealuri, colectându-şi cei mai mulţi afluenţi din dreapta cursului său. În amonte pârâul are un aspect torenţial, pentru ca spre zona de confluenţă cu râul Crişul Alb, albia văii Obârşa să se lărgească şi să se adâncească. Lungimea cursului de apă doar, pe teritoriul comunei Tomeşti, este de aproximativ 25 de km.

Pârâul Valea Mare – drenează partea sud-estică a comunei şi are un caracter torenţial. Adună ape doar pe timp ploios.

Pârâul Valea Strâmbei – străbate localitatea Livada, pe cursul acestuia aflându-se chiar vatra satului. Are o lungime de aproximativ cinci kilometri.

Valea Dârjana – cursul de apă are o lungime de peste opt kilometri; este al doilea curs de apă cu debit permanent de pe teritoriul comunei. Izvorăşte din zona înaltă a teritoriului, pretându-se foarte bine pentru amenajarea unor spaţii destinate agrementului şi activităţilor culturale şi sportive. Are ca emisar Valea Ciorii, zona de confluenţă fiind satul Rişculiţa din comuna Baia de Criş.

Pârâul Târnăviţa – îşi are izvorul pe teritoriul comunei Hălmăgel (Arad) şi se varsă în Pârâul Obârşa pe teritoriul satului Tomeşti. Pârâul seacă pe timpul verii sau în perioadele mai sărace în precipitaţii.

Clima
Are un caracter temperat – continental, cu veri lungi și ierni blânde, precum și cu anotimpuri de trecere scurte.

Temperatura medie anuală: 9 grade Celsius la 11 grade Celsius Temperatura minimă oscilează între – 3 grade Celsius şi – 1 grad Celsius (în luna ianuarie) Temperatura maximă: 21 grade Celsius (iulie) Primele zile de îngheţ: la începutul lunii octombrie Ultima perioadă de îngheţ: între 21 martie şi 15 aprilie Cantitatea medie anuală de precipitaţii: între 640mm şi 700mm Cele mai mari cantităţi de precipitaţii: în intervalul mai – iunie Cea mai săracă perioadă în precipitaţii: decembrie – februarie Umiditatea relativă a zonei 72-73 la sută (favorizează dezvoltarea unei vegetaţii relativ bogate).

Numărul mediu al zilelor senine este de aproximativ o sută, iar al zilelor acoperite de nori de cca.140. Din păcate, încălzirea globală are efecte şi asupra climei locale, crescând temperaturile în timpul verii şi intervalele lipsite de precipitaţii.

Vegetația

Vegetaţia este caracteristică zonei de podiş, cu influenţe ale zonei submontane. Este etajată pe verticală, de la goluri submontane, la păduri de foioase şi câteva de răşinoase (mai tinere), care alternează cu fâneţe şi păşuni în care predomină gramineele.

Astfel, în zona înaltă se întâlnesc, pe lângă pajişti colinare, majoritatea speciilor de foioase – fag, stejar, gorun, carpen frasin, paltin, arţar, sânger, tei şi, răzleţ, tisa şi castanul sălbatic, precum şi cele mai cunoscute răşinoase din România – pinul şi molidul. La acestea se alătură o mare varietate de ciuperci, fructe de pădure şi plante medicinale.

• In poienile din zonele carstice se pot întâlni pâlcuri de arbuşti de alun, corn, porumbar cu ghimpi, zmeurişuri, mure, păducel si măceş.
• Locurile pietroase sunt arealul în care cresc tufe de ienupăr. Vegetaţia ierboasă este caracterizată de floarea paştilor, leurdă, brebenei, vânariţă , şopârliţă, măcrişul iepurelui, lopăţeaua, margareta, săbiuţa, bujorul sălbatic, ochiul boului, piciorul cocoşului, degetarul, fragul.
• In zona izvoarelor, a văilor şi locurile mlăştinoase se întâlnesc floarea de nu-mă-uita, broasca apei, brusturul şi coada calului, salcia, răchita, arinul şi plopul.
• În pădurile comunei se găseşte o diversitate de ciuperci. Între ciupercile comestibile recoltate în cantităţi mari se întâlnesc hribii şi gălbiorii precum şi trompeta piticului. În plin sezon poate fi culeasă o cantitate zilnică de 250 de kilograme de ciuperci (pe puţin, după cum apreciază cei care colectează asemenea ciuperci)

Fauna

Fauna specifică teritoriului comunei Tomesti este bogat reprezentată, fiind caracteristică zonei transilvănene submontane. Astfel, în zonă se întâlnesc specii de ierbivore, omnivore şi carnivore mijlocii şi mari -lupi, urşi, mistreți, vulpi, iepuri, cerbi, căpriori, iar în ape diverse specii de peşti – păstrav pe valea Obârșa, mreană, iar în zonele mai umede reptile, melci şi batracieni. În zona sudică de luncă predomină rozătoarele şi păsările răpitoare. Bogăţia faunistică face din zona de nord a comunei Tomeşti un adevărat paradis al vânătorilor şi pescarilor. Pot fi organizate ( în condiţiile legii) vânători la mistreţi, urşi, lupi, căprioare, cerbi, râşi, pisici sălbatice, bursuci, cocoşi de munte.
Există şi locuri ideale pentru pescuit putându-se prinde păstrav, o specie ce domină apele de munte.